Oare ce sens are sa mai scriu despre relatii pierdute-n pustiu?

Nu are.Dar scriu, pentru ca nimic din ce facem nu e corect. Eu de ce as fi, cand totul se pedepseste pe lumea asta, cand nici vise nu mai poti avea, nici ganduri, nici iluzii. Toate se pierd in deprimari si stari intunecate. E ceva firesc in amalgamul asta de umbre? Ce-i frumos tine o secunda, doare, plange cerul pentru doi, dor mainile, picioarele, dor toate, dar trece. Trec ganduri, vise, iubiri, trec si durerile. Daca as putea sa trag de frumos, l-as lega cu o sfoara de usa casei mele.

Ce sens are sa mai scriu despre mine, despre tine, despre ea, despre el? Ce sens are sa cred? Nu mai cred in nimic. Poate totusi in nimic cred. Atat. Tot ce e bun, este? Ce este bun? Viata? Iubirea? Fluturasii pierduti in stomacul tau, aia care bazaie ? Aia care in cele din urma iasa? Pe urechi, pe nas, pe ochi...pe oriunde, dar iasa.
Si la sfarsit culegi pamant si il frangi in maini, de ciuda ca asa s-a frant si iubirea ta.O iubeai si te iubea si ea dar ce s-a intamplat?


Toate jocurile au sfarsit, si dintr-o data te trezesti, fara sa te astepti, cu un mare "GAME OVER" pe monitorul vietii tale. "Cum s-a intamplat asta? Ce-am facut? De ce eu? Ce fac acum? Pe unde o iau? Cum sa merg mai departe fara el? Unde ma duc eu maine la ora 3...de obicei mergeam la el..acum unde merg?"
Intrebari.
Intrebari.
Intrebari.
Intrebari.
Dar jocul s-a sfarsit. Te resemnezi sau mori? Daca mori il omori si pe el. Si atunci, nu mai e iubire. Cum sa-ti ucizi dragostea?


Grabeste-te sa traiesti, sa traiesti cu soare, ploaie, nori, curcubeu, dragoste, fiori, dureri, caci nu stii cand ti se termina jocul. Nu vei uita niciodata ce te-a lovit la 16 ani, asa cum nu vei uita nici de prima palma, sau de prima data cand nu ti s-a cumparat jucaria mult dorita. Dar ai trait fara jucarie, ai trait si cu urma palmei. O sa traiesti si fara el.


Ce e fericirea? E curcubeul dupa ploaie, copilul care culege o floare pentru mama lui, fericire e zambetul de dupa victorie, fericire e lumina rasaritului, fericire e un 10 la mate. Nu viata e fericire, ci nimicurile ei, cele mai simple lucruri, pe care noi le consideram detalii, la care noi nu plecam capul., pe care noi le tratam cu superficialitate.

Dar tu? Tu plangi si acum plang si eu. Cand o sa putem vedea adevarata fata a fericirii?

Are sens sa scriu despre relatii pierdute in pustiu? Nu stiu, dar cel mai mult ma bucura faptul ca am reusit sa scriu. Atat. Sa scriu.



Vama Veche - Zmeul

Asculta mai multe audio diverse

Evrika!

Credeam ca mor. N-am scris nimic atata timp si nu pentru ca nu vreau sau nu am timp.Pur si simplu n-am putut scrie,descrie ce ganduri alearga prin cutiuta mea.Partea proasta e ca nici acum nu stiu ce sa scriu, insa, din fericire,m-am regasit in dispozitia Dianei din Panza de paianjen (Cella Serghi) :



" Sunt intr-o stare de calm ca aceea realizata de un narcotic.Parca nu mai am nervi, parca sunt tocite capetele sensibilitatii mele. Parca nu mai functioneaza un anume mecanism, care facea legatura intre mine si lumea de afara. Nu mai am cu lumea exterioara mie niciun contact, iar cea dinlauntrul meu, nu stiu, doarme sau a murit. E o stare in care ma aflu, cred, pentru prima oara, o amortire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori, din necunoastere,mai mult ca orice.O am acum, nu poate sa-mi fie placut sau neplacut, fiindca nu poate sa-mi fie nimic"



Sarut-mana!!

Leneveala.

Ce ziiiii. Ce zi usoara, statatoare, linistita, lenesa, urata, frumoasa, calma,plictisitoare,monotona,alba, rece,calda. Ce zi de sambata. Ce sambata!
E prea alba zapada, ma orbeste intr-un mod surprinzator, placut. Ma orbeste si ma pofteste la o tura cu sania, la nasterea unui om de zapada. Am un chef nebun de ski, dar anul asta nu merg niciunde. Mi-a ajuns turneul in Cehia.
Toate ca toate dar soarele azi nu ma dezamageste, lucreaza cu spor impotriva albului. Multumesc. Lenevesc si nu vreau . Vreau sa alerg...Sa ma ridic de pe pervaz, sa deschid geamul si sa sar afara. Sa-mi spal fata cu zapada. Sa ies afara in papucii mei pufosi de casa si in pijamalele roz. Sa se uite toti vecinii la mine si sa spuna ca nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Sa dansez printre fulgi de nea, sa sar , sa strig sa rad. Si-apoi sa intru-n casa si sa beau un ceai de fructe cu scortisoara (preferatul lu' Dieny) . Stiu, risc sa ma trezesc cu o raceala maine dimineata, dar ar merita.Insa nu o sa fac toate astea..Raman aici..stiu, sunt o lasa.

Totusi, am o problema, si problema nu-i mica. Ma simt singura. Unde a plecat toata lumea? Ajutor! Prietenii mei s-au evaporat :)

Blestemata fi, Otilio

"Blestemata fi, Otilio
Cu enigma ta amara,
Si cu ochi falsi,albastrui
Ca ma lasi a nimanui.
Tu nu ai habar ca-n mine
Sange curge pentru tine..
Viata am cu-a ta privire...
Dar tu esti intr-o nestire..
Te blestem cu ochii-n lacrimi
Si cu tristeti zbuciumate...
Nu mai am deloc sperante,
Mi le-ai luat, Otilio, toate!"
Dar Otilia jos statea,
Cu-n pian in fata sa
Fredonand cu voce tare
Si privind cum Felix moare:
"Tu m-ai vrut,
E n-am cerut.
Tu ma vrei,
Nu ochii mei."
"Dar spunea-i ca ma iubesti"
"Inca spun, dar tu ranesti
Sentimentul de iubire
Care zace-acum in mine...
Cu profunda-ti nerabdare
Si cu vorbe mortuare"
"Zici iubire?Asa zici?
Ma iubesti, dar ma eviti
Imi eviti a mea iubire,
Care creste pentru tine.
Nu-i nimic,
Caci eu, copil,
Am sa ma desfac de viata
Iar cu ingerii in fata,
Le voi spune c-am murit,
Pentr o falsa speranta.
Iar pe tine, draga mea,
Din cer te voi apara..
Caci sub blestemul iubirii,
Inca sta ziua-mplinirii.."

De ce mor oamenii?

De ce mor oamenii? De ce mor oamenii buni? De ce mor oamenii care intradevar isi doresc sa traiasca? De ce mor acei oameni care isi doresc atat demult sa-si vada copiii, nepotii impliniti? De ce acei oameni?
De ce e asa randuiala? De ce moare omul acela care se leaga cu ultimele sale forte de cel mai mic fir de viata? E cea mai socanta scena. Sa vezi un om care o viata intreaga a muncit, care nu si-a dorit decat sa mearga la nunta nepotilor, sa-l vezi cum se chinuie sa traiasca.
Si ochii tai cereau ajutorul celor din jur care in ciuda efortului si straduintei , te-au pierdut.Acum te plangem si speram sa-ti fie bine acolo unde esti .Te-ai dus cu zambetul pe buze...Te-ai dus glumind. Respectele mele.

"Sambata nu veni la mine, sambata ma insor." Te-ai insurat batranule.


Dumnezeu sa te odihneasca in pace, mosule!!! Nu te vom uita niciodata!!! :(

Multumesc pentru ca :

- m-ai crescut de cand aveam 2 ani "majatate"
- mi-ai dat de mancare ...m-ai invatat cat e de buna "margarina de porc"
- m-ai invatat ca nu se zice "colomotiva" ci locomotiva, nu se zice "porcotaliu" ci "portocaliu" , nu se zice "majatate" ci jumatate..
- nu puteai rezista cuvintelor mele : " mosulee hai du-ma pana la gradi ca mi frica sa merg singura" si ma duceai mereu...
- imi dadeai mereu bani fara sa stie tanti Mita ...iti promit ca nici acum nu o sa afle..ramane secretul nostru..
- imi aminteai mereu toate lucrurile pe care zicea mama sa le fac..pt ca eu mereu uitam..
- eu am fost mereu persoana cu care te intelegeai cel mai bine cand venea vorba de meciul de aseara de fotbal/wrestling..
- ti-ai luat ramas bun de la mine ca de la nepoata Alexandra desi eram doar vecina ta...

Si eu care credeam...

Defapt imi ramasese un strop de fericire si speranta in tristetea aceea care m-a cuprins acum ceva timp. Mereu era acolo si eu n'o vedeam. Eu nu vedeam sensul ala care nu ma lasa sa cedez. Nu am crezut si a fost gresit. N-am simtit decat atunci cand ingerasul de pe umarul drept mi-a soptit ca sunt in stare, sunt capabila, ca vede el in mine o capacitate mult prea mare si sa nu o arunc la gunoi ca e inca functionabila. Atunci mi-am deschis ochii mari si am vazut ca niciodata nu o sa ma inec atat de tare in tristete incat sa raman acolo. Mereu exista barca aia de salvare, speranta care nu ma lasa.
Defapt,vorba lui Minulescu ,"asculta, priveste si taci" si pe deasupra invata sa-ti cunosti toate ascunzisurile inimii ca sa vezi si partile bune din ea...













P.S : Testat psihologic :)

Sarbatorile vin..

Cu multa nerabdare si dorinta de a-i vedea pe copiii cuminti si voiosi , Mos Craciun isi pregateste plecarea. Sacii sunt aproape plini, iar saniuta este dusa la mecanicul Mosului pentru ultimele revizuiri. Renii isi activeaza GPS-ul si isi noteaza fiecare copil care a fost cuminte anul acesta. Iar spiridusii, veseli si sprintari pregatesc costumul mosului. D-na Craciun, desi este putin trista ca sotul ei va fii departe de ea pentru un timp, il sustine pe Mos Craciun si ii pregateste sandwichurile pentru drum.

Acum ca am vazut ce se intampla la Polul nord , sa trecem la ale noastre. Orasul nostru drag , este plin de luminite colorate care se reflecta in covorul de zapada ce s-a asternut pe pamant . In sfarsit culoare. Vremea asta ne prevesteste ca se apropie Sfanta seara de Craciun . Seara cand Domnul Iisus Hristos s-a nascut . O seara , cum am spus, sfanta, plina de bucurie si emotie.

Copiii, veseli si nerabdatori , au inceput deja repetitiile pentru colindat. Glasurile lor cristaline vor rasuna in casele crestinilor in seara de Ajun . Nici cei mai in varsta nu stau degeaba. In casele oamenilor a inceput sa miroase a cozonaci.
Bradul asteapta nerebdator sa primeasca culoare, iar globuletele stau ghemuite in cutiutele lor , si sunt fericite ca in curand ii vor tine companie bradutului.

Se apropie Craciunul ! Haide-ti sa fim cu toti mai buni , sa uitam de problemele de zi cu zi si sa ne bucuram de venirea pe lume a Mantuitorului ! Craciun fericit tuturor!!!