Suntem mult prea rai pe o planeta buna , sunt oameni care mor cand trupul le traieste . Sunt mult prea multe crime si viata prea nebuna , suntem mult prea reci cand viata ne-ncalzeste ! !

sâmbătă, 5 martie 2011

Oare ce sens are sa mai scriu despre relatii pierdute-n pustiu?


Nu are.Dar scriu, pentru ca nimic din ce facem nu e corect. Eu de ce as fi, cand totul se pedepseste pe lumea asta, cand nici vise nu mai poti avea, nici ganduri, nici iluzii. Toate se pierd in deprimari si stari intunecate. E ceva firesc in amalgamul asta de umbre? Ce-i frumos tine o secunda, doare, plange cerul pentru doi, dor mainile, picioarele, dor toate, dar trece. Trec ganduri, vise, iubiri, trec si durerile. Daca as putea sa trag de frumos, l-as lega cu o sfoara de usa casei mele.

Ce sens are sa mai scriu despre mine, despre tine, despre ea, despre el? Ce sens are sa cred? Nu mai cred in nimic. Poate totusi in nimic cred. Atat. Tot ce e bun, este? Ce este bun? Viata? Iubirea? Fluturasii pierduti in stomacul tau, aia care bazaie ? Aia care in cele din urma iasa? Pe urechi, pe nas, pe ochi...pe oriunde, dar iasa.
Si la sfarsit culegi pamant si il frangi in maini, de ciuda ca asa s-a frant si iubirea ta.O iubeai si te iubea si ea dar ce s-a intamplat?


Toate jocurile au sfarsit, si dintr-o data te trezesti, fara sa te astepti, cu un mare "GAME OVER" pe monitorul vietii tale. "Cum s-a intamplat asta? Ce-am facut? De ce eu? Ce fac acum? Pe unde o iau? Cum sa merg mai departe fara el? Unde ma duc eu maine la ora 3...de obicei mergeam la el..acum unde merg?"
Intrebari.
Intrebari.
Intrebari.
Intrebari.
Dar jocul s-a sfarsit. Te resemnezi sau mori? Daca mori il omori si pe el. Si atunci, nu mai e iubire. Cum sa-ti ucizi dragostea?


Grabeste-te sa traiesti, sa traiesti cu soare, ploaie, nori, curcubeu, dragoste, fiori, dureri, caci nu stii cand ti se termina jocul. Nu vei uita niciodata ce te-a lovit la 16 ani, asa cum nu vei uita nici de prima palma, sau de prima data cand nu ti s-a cumparat jucaria mult dorita. Dar ai trait fara jucarie, ai trait si cu urma palmei. O sa traiesti si fara el.


Ce e fericirea? E curcubeul dupa ploaie, copilul care culege o floare pentru mama lui, fericire e zambetul de dupa victorie, fericire e lumina rasaritului, fericire e un 10 la mate. Nu viata e fericire, ci nimicurile ei, cele mai simple lucruri, pe care noi le consideram detalii, la care noi nu plecam capul., pe care noi le tratam cu superficialitate.

Dar tu? Tu plangi si acum plang si eu. Cand o sa putem vedea adevarata fata a fericirii?

Are sens sa scriu despre relatii pierdute in pustiu? Nu stiu, dar cel mai mult ma bucura faptul ca am reusit sa scriu. Atat. Sa scriu.



Vama Veche - Zmeul

Asculta mai multe audio diverse

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu