Suntem mult prea rai pe o planeta buna , sunt oameni care mor cand trupul le traieste . Sunt mult prea multe crime si viata prea nebuna , suntem mult prea reci cand viata ne-ncalzeste ! !

duminică, 20 noiembrie 2011

Ironii

Si eu iti multumesc pentru ca datorita tie, uite, scriu din nou . Datorita tie era frumosul, datorita tie era fantasticul, datorita tie era armonia,era iubirea,era, era, era...Dar acum in momentul acesta, exact acum in 20.11.2011 ora 20:35 e praf. Excelent, buna treaba, esti exemplul perfect pentru oscilatorul omenesc. Da, ala saltaret,ala care acum e la extaz si intr-o microsecunda face un salt spre agonie. Multumesc de asemenea pentru multumiri. Apreciez bunul tau simt.Cat despre afectare,multumesc si pentru aia. M-a afectat, da, dar nu cat te-a afectat pe tine vorbele mele.Ceea ce nu-i de bine, dar ce e bine e ca am aflat care iti sunt prioritatile. Concluzia defapt e ca totul e ok. E ceea ce trebuia sa se intample, nimic in plus, nimic ratat, un alt moment tristulet , care maine va trece, pentru ca totul trece! Oricum multumesc si multumesc!... Asa ca am venit imbufnata acasa, cu gandul de a posta o piesa care sa reflecte starea mea...Si uite-o ! Vama veche au cate o melodie pentru orice stare. Multumesc si tie , Tudor!(si de data asta fara ironie in glas)

miercuri, 13 aprilie 2011

cu toate astea, ma iubesc, pt ca sunt FEMEIE!


De unde atata preocupare pentru cei din jur si atata neglijare pentru persoana ta. Esti femeie si ar fi trebuit sa fi mandra de asta, sa te rasfeti in fiecare zi cu un mic dejun consistent, un mod de viata fara stres. Stresul reprezinta iun factor care reduce din feminitatea si sarmul unei fete. Fetelor, incercati sa nu mai luati in serios toate problemele pentru ca in cele din urma, mai greu, mai usor, se vor rezolva. Incercati, deci sa tine-ti putin mai mult cu organismul dumneavoastra.

Femeia e unica, femeia e puternica, femeia adevarata nu se schimba de dragul barbatului. Cine iubeste femeia, o iubeste cu defectele si calitatile ei. Femeia reprezinta temelia barbatului, reprezinta impactul, orgoliul, vointa, farmecul, dar mai ales, femeia reprezinta iubirea.

Camaradul perfect,organizatorul ideal, Femeia.Asa ca, tu esti cea mai importanta persoana din viata ta, fa-ti timp pentru tine, rasfata-te, cumpara-ti pantofi, umple-ti casa de flori, ia-ti un catel de companie, pentru ca meriti.

Sunt femeie pana la capat, si nu ma voi trata!

miercuri, 9 martie 2011

pe alt țărm..

Daca ar fi sa imi descriu starea pe care o am acum, ar trebui sa comentez versurile de mai jos...ma rezum doar la ele, caci deocamdata sunt pierduta de tot si nu-mi doresc sa vorbesc despre asta.



La noapte ne certam definitive,
Ne despartin in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.

Ref :
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.

Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.

La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.


Cu toate astea imi place sa cred despre mine ca sunt invincibila.

sâmbătă, 5 martie 2011

Oare ce sens are sa mai scriu despre relatii pierdute-n pustiu?


Nu are.Dar scriu, pentru ca nimic din ce facem nu e corect. Eu de ce as fi, cand totul se pedepseste pe lumea asta, cand nici vise nu mai poti avea, nici ganduri, nici iluzii. Toate se pierd in deprimari si stari intunecate. E ceva firesc in amalgamul asta de umbre? Ce-i frumos tine o secunda, doare, plange cerul pentru doi, dor mainile, picioarele, dor toate, dar trece. Trec ganduri, vise, iubiri, trec si durerile. Daca as putea sa trag de frumos, l-as lega cu o sfoara de usa casei mele.

Ce sens are sa mai scriu despre mine, despre tine, despre ea, despre el? Ce sens are sa cred? Nu mai cred in nimic. Poate totusi in nimic cred. Atat. Tot ce e bun, este? Ce este bun? Viata? Iubirea? Fluturasii pierduti in stomacul tau, aia care bazaie ? Aia care in cele din urma iasa? Pe urechi, pe nas, pe ochi...pe oriunde, dar iasa.
Si la sfarsit culegi pamant si il frangi in maini, de ciuda ca asa s-a frant si iubirea ta.O iubeai si te iubea si ea dar ce s-a intamplat?


Toate jocurile au sfarsit, si dintr-o data te trezesti, fara sa te astepti, cu un mare "GAME OVER" pe monitorul vietii tale. "Cum s-a intamplat asta? Ce-am facut? De ce eu? Ce fac acum? Pe unde o iau? Cum sa merg mai departe fara el? Unde ma duc eu maine la ora 3...de obicei mergeam la el..acum unde merg?"
Intrebari.
Intrebari.
Intrebari.
Intrebari.
Dar jocul s-a sfarsit. Te resemnezi sau mori? Daca mori il omori si pe el. Si atunci, nu mai e iubire. Cum sa-ti ucizi dragostea?


Grabeste-te sa traiesti, sa traiesti cu soare, ploaie, nori, curcubeu, dragoste, fiori, dureri, caci nu stii cand ti se termina jocul. Nu vei uita niciodata ce te-a lovit la 16 ani, asa cum nu vei uita nici de prima palma, sau de prima data cand nu ti s-a cumparat jucaria mult dorita. Dar ai trait fara jucarie, ai trait si cu urma palmei. O sa traiesti si fara el.


Ce e fericirea? E curcubeul dupa ploaie, copilul care culege o floare pentru mama lui, fericire e zambetul de dupa victorie, fericire e lumina rasaritului, fericire e un 10 la mate. Nu viata e fericire, ci nimicurile ei, cele mai simple lucruri, pe care noi le consideram detalii, la care noi nu plecam capul., pe care noi le tratam cu superficialitate.

Dar tu? Tu plangi si acum plang si eu. Cand o sa putem vedea adevarata fata a fericirii?

Are sens sa scriu despre relatii pierdute in pustiu? Nu stiu, dar cel mai mult ma bucura faptul ca am reusit sa scriu. Atat. Sa scriu.



Vama Veche - Zmeul

Asculta mai multe audio diverse

joi, 3 martie 2011

Evrika!


Credeam ca mor. N-am scris nimic atata timp si nu pentru ca nu vreau sau nu am timp.Pur si simplu n-am putut scrie,descrie ce ganduri alearga prin cutiuta mea.Partea proasta e ca nici acum nu stiu ce sa scriu, insa, din fericire,m-am regasit in dispozitia Dianei din Panza de paianjen (Cella Serghi) :



" Sunt intr-o stare de calm ca aceea realizata de un narcotic.Parca nu mai am nervi, parca sunt tocite capetele sensibilitatii mele. Parca nu mai functioneaza un anume mecanism, care facea legatura intre mine si lumea de afara. Nu mai am cu lumea exterioara mie niciun contact, iar cea dinlauntrul meu, nu stiu, doarme sau a murit. E o stare in care ma aflu, cred, pentru prima oara, o amortire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori, din necunoastere,mai mult ca orice.O am acum, nu poate sa-mi fie placut sau neplacut, fiindca nu poate sa-mi fie nimic"



Sarut-mana!!

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Leneveala.

Ce ziiiii. Ce zi usoara, statatoare, linistita, lenesa, urata, frumoasa, calma,plictisitoare,monotona,alba, rece,calda. Ce zi de sambata. Ce sambata!
E prea alba zapada, ma orbeste intr-un mod surprinzator, placut. Ma orbeste si ma pofteste la o tura cu sania, la nasterea unui om de zapada. Am un chef nebun de ski, dar anul asta nu merg niciunde. Mi-a ajuns turneul in Cehia.
Toate ca toate dar soarele azi nu ma dezamageste, lucreaza cu spor impotriva albului. Multumesc. Lenevesc si nu vreau . Vreau sa alerg...Sa ma ridic de pe pervaz, sa deschid geamul si sa sar afara. Sa-mi spal fata cu zapada. Sa ies afara in papucii mei pufosi de casa si in pijamalele roz. Sa se uite toti vecinii la mine si sa spuna ca nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Sa dansez printre fulgi de nea, sa sar , sa strig sa rad. Si-apoi sa intru-n casa si sa beau un ceai de fructe cu scortisoara (preferatul lu' Dieny) . Stiu, risc sa ma trezesc cu o raceala maine dimineata, dar ar merita.Insa nu o sa fac toate astea..Raman aici..stiu, sunt o lasa.

Totusi, am o problema, si problema nu-i mica. Ma simt singura. Unde a plecat toata lumea? Ajutor! Prietenii mei s-au evaporat :)


miercuri, 26 ianuarie 2011

Blestemata fi, Otilio




"Blestemata fi, Otilio
Cu enigma ta amara,
Si cu ochi falsi,albastrui
Ca ma lasi a nimanui.
Tu nu ai habar ca-n mine
Sange curge pentru tine..
Viata am cu-a ta privire...
Dar tu esti intr-o nestire..
Te blestem cu ochii-n lacrimi
Si cu tristeti zbuciumate...
Nu mai am deloc sperante,
Mi le-ai luat, Otilio, toate!"
Dar Otilia jos statea,
Cu-n pian in fata sa
Fredonand cu voce tare
Si privind cum Felix moare:
"Tu m-ai vrut,
E n-am cerut.
Tu ma vrei,
Nu ochii mei."
"Dar spunea-i ca ma iubesti"
"Inca spun, dar tu ranesti
Sentimentul de iubire
Care zace-acum in mine...
Cu profunda-ti nerabdare
Si cu vorbe mortuare"
"Zici iubire?Asa zici?
Ma iubesti, dar ma eviti
Imi eviti a mea iubire,
Care creste pentru tine.
Nu-i nimic,
Caci eu, copil,
Am sa ma desfac de viata
Iar cu ingerii in fata,
Le voi spune c-am murit,
Pentr o falsa speranta.
Iar pe tine, draga mea,
Din cer te voi apara..
Caci sub blestemul iubirii,
Inca sta ziua-mplinirii.."