Suntem mult prea rai pe o planeta buna , sunt oameni care mor cand trupul le traieste . Sunt mult prea multe crime si viata prea nebuna , suntem mult prea reci cand viata ne-ncalzeste ! !

miercuri, 26 ianuarie 2011

Blestemata fi, Otilio




"Blestemata fi, Otilio
Cu enigma ta amara,
Si cu ochi falsi,albastrui
Ca ma lasi a nimanui.
Tu nu ai habar ca-n mine
Sange curge pentru tine..
Viata am cu-a ta privire...
Dar tu esti intr-o nestire..
Te blestem cu ochii-n lacrimi
Si cu tristeti zbuciumate...
Nu mai am deloc sperante,
Mi le-ai luat, Otilio, toate!"
Dar Otilia jos statea,
Cu-n pian in fata sa
Fredonand cu voce tare
Si privind cum Felix moare:
"Tu m-ai vrut,
E n-am cerut.
Tu ma vrei,
Nu ochii mei."
"Dar spunea-i ca ma iubesti"
"Inca spun, dar tu ranesti
Sentimentul de iubire
Care zace-acum in mine...
Cu profunda-ti nerabdare
Si cu vorbe mortuare"
"Zici iubire?Asa zici?
Ma iubesti, dar ma eviti
Imi eviti a mea iubire,
Care creste pentru tine.
Nu-i nimic,
Caci eu, copil,
Am sa ma desfac de viata
Iar cu ingerii in fata,
Le voi spune c-am murit,
Pentr o falsa speranta.
Iar pe tine, draga mea,
Din cer te voi apara..
Caci sub blestemul iubirii,
Inca sta ziua-mplinirii.."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu