Defapt imi ramasese un strop de fericire si speranta in tristetea aceea care m-a cuprins acum ceva timp. Mereu era acolo si eu n'o vedeam. Eu nu vedeam sensul ala care nu ma lasa sa cedez. Nu am crezut si a fost gresit. N-am simtit decat atunci cand ingerasul de pe umarul drept mi-a soptit ca sunt in stare, sunt capabila, ca vede el in mine o capacitate mult prea mare si sa nu o arunc la gunoi ca e inca functionabila. Atunci mi-am deschis ochii mari si am vazut ca niciodata nu o sa ma inec atat de tare in tristete incat sa raman acolo. Mereu exista barca aia de salvare, speranta care nu ma lasa.
Defapt,vorba lui Minulescu ,"asculta, priveste si taci" si pe deasupra invata sa-ti cunosti toate ascunzisurile inimii ca sa vezi si partile bune din ea...
P.S : Testat psihologic :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu