Contraste

Viata este alcatuita de contraste. Contrastele lumii sunt pline varf de sentimente, de stari...Contrastul atipeste, contrastul rasare. Te duce pe cai marete, ca mai apoi sa-ti dea drumul in timp pierdut, ura si teama. Nu te poti feri de contrast. Esti in mainile lui. Exista totusi o cale prin care sa-l accepti asa cum e..O cale semeata,o rezolvare, o mana, un sprijin. Vorbesc acum de ceea ce numesc mai marii oameni, SPERANTA. Iar tu ca om de rand, vei realiza ca e unica solutie si o vei accepta in viata ta. Spre binele tau,fa-o !
Acum nimic nu e in regula, umblu desculta, ascult voci, astept sfaturi fara sa cer, vorbesc fara cuvinte si tiparesc strazi strambe lasand cate-o urma,dovada ca am fost. Si eu ca voi am nevoie de o cale, am depus cerului o cerere. Poate se aproba, sau poate nu. Iubesc, urasc? Sunt confuza , fac reclamatii legii omenesti, dar nu, nu sunt o revolutionara asa cum spuneai . Spun cuvinte fara temei, dau omenirii sens de vorba. Dar nu le voi putea explica niciodata ce plumb ma tine strans legata de Pamant, ce liniste-i in juru-mi, ce bulgar de glod mi-a acoperit firea. N-ai cum sa uiti atatea peste noapte. N-ai sanse sa pierzi sacul neplacerilor.

Hopa!Gata, inchei..Aud in casca ca mi s-a acceptat cererea in cer. A meritat apasarea. Imi ajunge speranta intr-un colet in 5..4..3..2..1...



P.S : CONTRSTUL e in contrast cu DESTINUL :)

neincredere..

Nopti lungi si bogate in sentimente etalate. Sentimente de care nu te poti indoi. Nu poti, nu ai voie. E totul atat de clar, de limpede. Cum poti sa negi, sa exprimi atata neincredere pentru un fapt pe care ti-l afisez atat de aprins, pe care ti-l demonstrez in fiecare secunda? Ai tot ce vrei din sufletul meu...Si daca nici asa nu ma crezi, atunci de ce nu-l descompui sa vezi? De ce nu-l rupi in bucati sa vezi ca pe fiecare bucata de suflet e inscriptionat numele tau si zambetul si privirea? Hai fa-o! Iti permit!.........
.....
....
.....
.........
.
..
.....
...........
.
..........
........................
...
...........
......

Ai facut-o...l-ai rupt..Da stiu ca ti-am dat voie si nu-ti reprosez nimic acum. Aha, sa inteleg ca acum te-ai convins...stiam ca asa va fi. Dar totusi priveste ce lasi in urma...Priveste in ce stadiu mi-a ramas sufletul. Crezi ca-l poti reface? N-as fi asa sigura. Nu cred ca are rost sa incerci...e inutil.

Hai ca plec. Suna-ma luni sa vedem daca se rezolva ceva pana atunci..O zi buna sa ai...

Multumesc..

..ca te cheama Bia si nu Suzana..
..ca uneori ma enervezi fix atunci cand nu am nevoie..
..ca stii sa te comporti ca un bebe ca sa-mi faci ziua mai buna..
..ca ma pupi balos [..chiar daca uneori e al naibii de enervant xD] ..
..ca-ti trece repede supararea pe mine..
..ca m-ai invatat sa sar gardul scolii..
..ca ma tii ore-n sir la telefon..
..pt sandvichul facut la ora 2 noapte, poalele in brau aduse la scoala si pt toata mancarea pe care ti-am halit-o,lasandu-te sa mori de foame..
..ca stai cu mine in banca,si astel nu ma pot plictisii nici daca imi doresc asta..
..ca mi-ai cumparat pix cu numele meu ( chiar daca stiu ca ai facut-o ca sa nu mai fur pixurile colegilor si in mod special pixurile tale)..
..ca ai gura mare..
..ca iti place sa canti cu mine. Si mie imi place..
..ca intrii mereu la mine pe hi5 si imi dai accept la cereri/comentarii/notificari etc. Nu intrii sa-mi stergi si mail-urile ?:D..
..ca ma iubesti si imi amintesti asta tot timpul..

Si din cand in cand ma mai retrag in paradis..

Si scap de probleme,de suparari, tristeti in momentul in care ma izolez la tine-n gand, in cel mai indepartat si mai aprins loc al inimii tale.Acolo unde nu poate ajunge nimeni, doar eu. Deschid usa, pasesc, iti intind o mana, dar mi-o eviti, nici nu te uiti la ea.Privirile noastre se impletesc. Mana mea se retrage dezamagita insa, in urmatoarea clipa corpurile noastre sunt lipite, nu ne mai desparte nicio doza de oxigen. Suntem doar noi doi.Sunt langa tine, sunt a ta. Dar nu mai vad nimic, nu mai aud, ochii mi's inchisi, simt doar palpaierea genelor tale langa urechea mea.Imi place.Te iubesc.Ma musti de ureche in cel mai subtil mod,iar eu , nu simt decat o furnicatura care imi umple tot corpul, sunt cea mai fericita fata de pe Pamant.Parca nu as fi cunoscut tristetea niciodata. Ma simt de parca m-am nascut ca sa fiu numai fericita. Si bem o cafea, fumam o tigara. Suntem incolaciti de fumul care se-nalta ambitios catre o viata mai buna. Radio-ul canta o melodie pe care mi-o dedici si-mi spui cu glas incet dar sugestiv : " Ce bine ca esti, iubito!".Ce mi-as putea dori mai mult? Esti langa mine, sunt a ta si asa as vrea sa decurga urmatorii ani din viata mea.

S-a terminat cafeaua,tigarile sunt pe sfarsite,iar soarele e jos. Noaptea se lasa,iar eu trebuie sa dispar..Sa plec acolo unde imi e rece,te las acum..Dar de la atata fericire m-am innecat..Tristetea ma copleseste..Iti dau un ultim sarut , si ies. Nu ma conduci, nu suporti sa vezi ca iarasi plec...

TU!

Ce sec, ce trist e atunci cand absenta increderii isi face prezenta.Cand toti cei dragi iti par ipocriti,
cand nici un copil nu te mai face sa razi.Cand te iubesti numai pe tine pt ca nu ai motive sa-i iubesti pe ceilalti.
Cand nu stii in grija cui sa lasi florile atunci cand pleci in vacanta.
E cel mai urat moment.Atunci de abia te vezi schimbat, observi ca viata ta nu e tocmai ca a papusei barbie, cea stilata
si super indragostita de baiatul ei. Iar tu, iti privesti baiatul ca pe un suspect.
Iluziile pier, esti puternica, dar iti lipsesc visele, trairile si soarele care odata te lumina, iar acum iti intoarce spatele.
Nimeni nu crede toate astea, si asta pentru ca asa e natura, asa e dat de la Dumnezeu. Sa traiesti ca sa inveti,
sa ti se intample ca sa realizezi. Ce poti sa mai faci? Sa ridici capul si sa ai incredere in tine,caci tu esti cel mai important om din viata
ta, tu decizi pt tine, nu pt altcineva.Tu!

Necunoscutul

Plangeau chitarile la venirea lui
Si soarele apuse
In vremurile cele duse,
Din scoarta timpului

S-a dus o parte mai demult,
S-a dus si cea de-a doua,
Pe crestet inca-i curge roua.
Stapan de efemer tumult..

Cand inca scapara o raza,
Cand florile alinta-o ata,
Acum ca e de diminteatza,
Apare greu dinspre o oaza.

Nepasare

Si-atunci cand cerul creste
Si-n inima-i se inalta,
Atunci cand i se scurge smaltul,
De-abia atunci isi mai doreste inc-o viata.

Dar cine sa-l auda
In negrul de cenusa,
Cand soarele adoarme
Si trece dupa usa?

E singur,
Vrea sa strige dar nu poate,
O viata are,si-ar da-o pentru alta
Ar da-o pentru tot si toate.

Nici gandul si nici simtul
Nu-i mai ofera sanse
Cand cenusiul ii aude cantul
Incetul cu incetul el dispare.

Acum ca s-a sfarsit,
Degeaba-l mai auzi
El,cand sufletu-i era sa fi murit.
Tu te-ai facut ca-l uiti.