Suntem mult prea rai pe o planeta buna , sunt oameni care mor cand trupul le traieste . Sunt mult prea multe crime si viata prea nebuna , suntem mult prea reci cand viata ne-ncalzeste ! !

duminică, 5 septembrie 2010

Si din cand in cand ma mai retrag in paradis..





Si scap de probleme,de suparari, tristeti in momentul in care ma izolez la tine-n gand, in cel mai indepartat si mai aprins loc al inimii tale.Acolo unde nu poate ajunge nimeni, doar eu. Deschid usa, pasesc, iti intind o mana, dar mi-o eviti, nici nu te uiti la ea.Privirile noastre se impletesc. Mana mea se retrage dezamagita insa, in urmatoarea clipa corpurile noastre sunt lipite, nu ne mai desparte nicio doza de oxigen. Suntem doar noi doi.Sunt langa tine, sunt a ta. Dar nu mai vad nimic, nu mai aud, ochii mi's inchisi, simt doar palpaierea genelor tale langa urechea mea.Imi place.Te iubesc.Ma musti de ureche in cel mai subtil mod,iar eu , nu simt decat o furnicatura care imi umple tot corpul, sunt cea mai fericita fata de pe Pamant.Parca nu as fi cunoscut tristetea niciodata. Ma simt de parca m-am nascut ca sa fiu numai fericita. Si bem o cafea, fumam o tigara. Suntem incolaciti de fumul care se-nalta ambitios catre o viata mai buna. Radio-ul canta o melodie pe care mi-o dedici si-mi spui cu glas incet dar sugestiv : " Ce bine ca esti, iubito!".Ce mi-as putea dori mai mult? Esti langa mine, sunt a ta si asa as vrea sa decurga urmatorii ani din viata mea.

S-a terminat cafeaua,tigarile sunt pe sfarsite,iar soarele e jos. Noaptea se lasa,iar eu trebuie sa dispar..Sa plec acolo unde imi e rece,te las acum..Dar de la atata fericire m-am innecat..Tristetea ma copleseste..Iti dau un ultim sarut , si ies. Nu ma conduci, nu suporti sa vezi ca iarasi plec...






2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo verisoara...
    Chiar toate astea le faci tu singura?
    Adica,cred ca mie mi-ar lua ceva timp sa scriu ceva in genul asta si tot nu mi-ar iesi bine xD

    RăspundețiȘtergere