Nepasare

Si-atunci cand cerul creste
Si-n inima-i se inalta,
Atunci cand i se scurge smaltul,
De-abia atunci isi mai doreste inc-o viata.

Dar cine sa-l auda
In negrul de cenusa,
Cand soarele adoarme
Si trece dupa usa?

E singur,
Vrea sa strige dar nu poate,
O viata are,si-ar da-o pentru alta
Ar da-o pentru tot si toate.

Nici gandul si nici simtul
Nu-i mai ofera sanse
Cand cenusiul ii aude cantul
Incetul cu incetul el dispare.

Acum ca s-a sfarsit,
Degeaba-l mai auzi
El,cand sufletu-i era sa fi murit.
Tu te-ai facut ca-l uiti.